Trupa „Giuvlipen” este singura din România care îndrăzneşte să combine teatrul, cultura romă şi feminismul.Repetă după mine: Giu-vli-pen. Vine de la „giuvli”, care în limba romani înseamnă femeie, şi sufixul „-ipen”, care reprezintă o mulţime. Deci, cuvântul pentru feminism, în romani. L-au inventat Mihaela Drăgan (31) şi Zita Moldovan (38), două actriţe rome. Şi apoi, i-au spus aşa companiei lor de teatru rom feminist, pe care au fondat-o împreună în vara lui 2014.
Giuvlipen înseamnă cultură romă contemporană. „Cultura romă nu e doar tradiţională, folclorizată. Ea e vie, e dinamică şi merită să fie sprijinită”, scrie pe pagina lor de Facebook. Porajmos, căsătoriile timpurii, sclavia, sexualitatea sau sexismul sunt fix genul ăla de poveşti despre care romii conservatori nu vorbesc, iar neromii nu vor să le audă.
Şcoala sunt eu
„Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa?” e povestea tragică şi complexă inspirată din viaţa unei fete rome care, la 17 ani, s-a spânzurat. Moartea ei e înconjurată într-un soi de mitologie. Szomna era o rebelă, zic oamenii. Se spune despre ea că fusese primul copil din sat care a terminat opt clase. Prima care a intrat la liceu, în Miercurea Ciuc. A fost prima care a purtat blugi.
Diriga clasei a IX-a C, de la liceul din Miercurea, povesteşte cum în prima zi de şcoală, Szomna le-ar fi zis:
„Fiţi atenţi, vă spun dinainte că eu sunt ţigancă şi dacă aveţi ceva cu mine că sunt ţigancă, vă rog să îmi spuneţi de pe acum, vă rog să nu mă faceţi mai târziu să sufăr din cauza asta. Pentru că eu vreau să fiu ca voi toţi, vreau să învăţ.”