Mărturisirea unui copil flămând: „Aş vrea o carte cu poveşti, dar nu-i urgent. Mai bine să-i ajute moşul pe cei care au mai mare nevoie… Eu mai rabd.”
Părinţii au părăsit-o când era mică. A crescut cu bunicii, iar la vârsta de 16 ani a adus pe lume primul copil. În prezent, Romina Bivol, o tânără de 23 de ani din s. Costeşti, r-nul Ialoveni, educă singură trei copii într-o sărăcie lucie şi, împreună cu bunica bolnavă, se adăpostesc într-o casă de lut, care riscă să se dărâme în orice clipă. Lemne de foc le-au mai rămas doar pentru câteva săptămâni, iar unicele surse de venit le sunt ajutorul social şi indemnizaţiile modeste pentru cei mici. De Crăciun, această familie nu aşteaptă cadouri sau minuni. Ei pur şi simplu visează să aibă ce pune în farfurii şi cu ce să dezmorţească soba…
Am ajuns la ei în după-amiaza zilei de marţi şi am fost întâmpinat de lătratul agitat al căţelului legat lângă poartă. Căsuţa în care locuieşte familia Bivol se află la câteva sute de metri de centrul satului, dar nici această locuinţă modestă nu este înscrisă pe numele Rominei. Prin urmare, ea riscă oricând să ajungă în stradă cu cei trei copii şi cu bunica. La ai săi şapte ani, Ana, fiica cea mare, gândeşte deja foarte bine. Daniel, băiatul mijlociu, care zâmbeşte practic mereu, va împlini cinci ani pe 18 decembrie. Mezina Mădălina are doar doi anişori şi o curiozitate fără margini.