Aflată la camera de gardă a unui spital bucureştean, pentru o problemă, evident, medicală, şi aşteptând să-mi vină şi mie rândul să intru în cabinet, am tot văzut o grămadă de cazuri grave care se perindau prin faţa ochilor mei.Îmi amintesc doar de trei cazuri, o tânără pe targă, care încercase să se sinucidă, o bătrână într-o stare critică şi o femeie destul de tânără, de etnie romă.
Femeia romă şi unitatea naţiei
Această tânără, mai dolofană, fusese adusă la spital pentru că brusc nu a mai putut să-şi mişte mâna. Tot aşteptând lângă ea, am aflat că fusese maltratată de către soţul ei şi suferise un fel de şoc. De asemenea, am observat că era foarte speriată.
Tot aşteptând şi aşteptând, am văzut cum coridorul a început să se umple de rudele şi prietenii victimei, personalul fiind nevoit să-i poftească afară că făceau o gălăgie teribilă.Se agitau, puneau întrebări, fiind foarte afectaţi de problema tinerei.
Vestimentaţia lor era specifică romilor care stau în şatră.