
SINGURĂTATEA RUȘINII DE A FI ȚIGAN
Rușinea faptului de a fi țigan este umilitoare, prin forțată a stigmatului identitar, de la ura rasială a Celorlalți, la ura de sine (lajimos te aves rrom) cu care ne autoflagelăm zilnic, care induce cel mai adesea la desolidarizare etnică, abandonarea și uitarea a strămoșilor și istoriei colective, ca singurătate și eșec
"Rușinea este personală (imanentă) și istorică.
Poate exista un leac colectiv, dacă ne solidarizăm în protestul împotrivarasismului, încât "Marea rușine" să transceandă fricile și rușinile noastre individuale, pentru a trăi în Adevăr, liberi și demni, și rromi, și români Nesiguranța și eșecul noastru, al rromilor, sunt alimentate, otrăvitor, de dezamăgire și auto-amăgire, ca exces de sentimente și afecte, care duc, inevitabil, la auto-adorației și egocentrismu...