În accepţiunea mea, dreptul la locuinţă înseamnă imperativul de a satisface nevoia oricărui om de a locui în condiţii care îi asigură un trai ce se consideră a fi adecvat de către societatea în care trăim.
Cărămida este un instrument al iniţiativei ”Căşi sociale ACUM!” Ne propunem ca inclusiv prin intermediul ziarului să transformăm campania începută în 2016 de Fundaţia Desire pentru impunerea drepturilor legate de locuire, într-o mişcare activist-politică pentru dreptate locativă. Pe lângă acţiunile noastre stradale, o vreme ne-am adresat municipalităţii clujene cu propuneri privind modificarea criteriilor de atribuire a locuinţelor sociale şi de creştere a fondului de locuinţe sociale/publice. Apoi, constatând că acestea nu au adus rezultatele dorite, în ultimii doi ani am pornit acţiuni în justiţie împotriva ei. Cele din urmă s-au bazat pe analiza comparativă a legislaţiei locuirii şi a deciziilor Consiliului Local în domeniu, precum şi a destinului a peste 100 de solicitări de locuinţe sociale depuse anual la Primăria Cluj-Napoca din partea persoanelor cu domiciliul în Pata Rât. În aceşti termeni avem deocamdată o relativ mică, dar simbolic importantă victorie, decizia Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării din octombrie 2017 care denunţă caracterul discriminator al criteriilor de atribuire de locuinţe sociale adoptate de Primăria şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca. Am scris despre asta în primul nostru număr în rubrica “Ne face justiţia dreptate?”, vorbind despre acest lucru şi în filmul cu acelaşi titlu.