Într-o centrală termică dezafectată, muncitorii, ţigani cei mai mulţi dintrei ei, au curăţat pereţii, i-au văruit, au pus instalaţii sanitare şi apoi au venit să se spele. Gratuit, până la începutul acestui an, când criza a pus tarif şi pe baia săracilor. Acum, să speli o maşină de rufe costă 3,5 lei, sumă în care intră şi detergentul. Copiii încă se pot spăla gratuit, şi ei sunt cei mai amatori de baie, de voie, de nevoie, pentru că altfel nu-i primeşte la grădiniţă. Din cei 1.600 de locuitori, vin să facă baie 30-40 de persoane pe săptămână. Ela Moldovan, o femeie blondă, cu ochi albaştri, de vreo 50 de ani, e una dintre fidele. “Igiena e pe primul loc; vă daţi seama în colectivitate ce înseamnă un cap curat. Vin cu rufele şi de două ori pe săptămână. Trăiesc cu 70 de lei pe lună, ajutor social, într-o cameră confort sporit cu cei patru nepoţi, pe care îi am în întreţinere. Părinţii lor lucră cu ziua la ciuperci şi fructe de pădure, că nu ştiu dacă aţi aflat, dar aici în Cugir puterea-s ciupercile”, spune femeia, îşi şterge fruntea şi continuă inventarul necazurilor: “Nu putem lua detergent, săpun şi clor, că avem nevoie de pâine. Ne descurcăm greu. La noi, în blocul 24, apa o fost sistată şi ne ajutăm de la unul la altul cu o găletuţă de apă, că acum ne-o pus apă pe coridor. Vine în fiecare lună să plătim apa şi gunoiul, dar nu vede, când merge pe drum, rahatul în fiecare săptămână, când dă pe-afară canalul ăla. Am spus că plătim, chiar şi în rate, dară numai să vină să repare canalul. Împreună trebuie să găsim o soluţie”. Ela a muncit la fabrica de cablaj din Orăştie, a făcut datorii mari la bancă pe vremea când avea salariu şi acum se uită cu disperare la viitorul care nu-i promite nimic bun.