Odată cu aderarea la UE, membrii etniei au început să fie prezentaţi în mass-media ca fiind principalii responsabili de imaginea precară a României în clubul european. Ziarele şi televiziunile româneşti au început să mediatizeze cu predilecţie acţiunile migranţilor romi în diferite state europene. Inflaţia de subiecte de acest tip a fost, în bună măsură, generată şi de contextul politic, care consemna tot mai multe mişcări populist-naţionaliste în state cu tradiţie democratică mai importantă decît a noastră. Dincolo de agenda mass-media sau a politicienilor, în ultimul deceniu constatăm cum o parte din stereotipurile negative despre romi s-au transferat în producţii de divertisment. Sub cupola umorului, principalele posturi de televiziune comerciale au investit în producţii de divertisment şi au construit narative şi pamflete cu şi despre romi, inspirîndu-se, de fapt, din agenda emisiunilor informative.
De altfel, procesul de promovare a culturii şi identităţii rome a crescut progresiv şi în paralel cu profilul mediatic al etniei. Din păcate, nu putem afirma că există îmbunătăţiri în procesul de pozi-ţionare a romilor în societatea românească. În continuare există tendinţa de supramediatizare a „romului“ periculos pentru identitatea naţională sau europeană. Celelalte elemente de identitate culturală a etniei rome ocupă un loc periferic în agenda publică şi, cu excepţia muzicii trandiţionale, nu se bucură neapărat de o reprezentare care să fie favorabilă imaginii etniei. Această realitate este cel mai bine reliefată de cele două Etnobarometre realizate în România în decada 2000-2010. Ele ne arată clar distanţa socială dintre populaţia majoritară şi etnicii romi. Populaţia majoritară, deşi apreciază anumite elemente din cultura romă (muzică, dans, meşteşuguri sau coeziunea membrilor comunităţii rome), încă mai are rezerve în a accepta un membru de etnie romă în familie.
