Afro-americanii şi romii de la noi au trecut prin procese asemănătoare de sclavie sub albi, iar lupta contra rasismului continuă.Singurul film românesc de succes, care are un personaj principal rom, nu se petrece din perspectiva lui. În contrast, în SUA, experimentul Black Panther arată cum pot persoanele de culoare să-şi revendice propriile reprezentări în pop culture. Sigur, scopul declarat al Soldaţilor nu e acela de educare, şi nici de reprezentare. Dar nu pot să nu mă întreb când o să vedem Ferentariul, România sau lumea, trecutul, prezentul sau viitorul prin ochii unui personaj de etnie romă? Şi ce ar însemna asta pentru copii, în contextul în care un film ca Black Panther a fost întâmpinat cu o bucurie depăşită doar de speranţă şi de dorinţa de schimbare a copiilor afro-americani din SUA.Care ar fi fost impactul asupra gândirii şi evoluţiei mele personale, dacă la şcoală avem o curriculă bazată pe un film ca Black Panther? Sau dacă la TV super eroii erau de aceeaşi nuanţă a pielii ca mine şi puteam să relaţionez mai bine la ei? Cred că e momentul să explorăm întrebările astea şi să oferim copiilor şi tinerilor modele care le seamănă, cu care se pot identifica. În România, (auto)reprezentarea ar începe cu un teatru rom, fără doar şi poate, iar, la nivel European, noul înfiinţat European Roma Institute for Arts and Culture ar putea oferi uneltele şi infrastructura necesară tinerilor artişti şi artiste romi(e).