În perioada asta din Martie de multe ori îmi amintesc de jumătatea anilor ’80, de vremurile de atunci, când oamenii se aşezau la coadă fără să ştie ce anume o să se vândă acolo, când bătrânii se trezeau cu noaptea în cap pentru a prinde un litru, doi de lapte, când sifonul era la putere şi când spun sifon mă refer şi la propriu şi la figurat. Îmi amintesc de perioada sărbătorilor când oamenii se călcau în picioare să prindă un kilogram, două de portocale sau de banane verzi pe care trebuiau să le mai ţină vreo săptămână la copt, împachetate în ziar şi puse pe şifonier la căldură, pentru a putea să le mănânce.
Îmi amintesc cu plăcere de serbările din perioada aceea, care se făceau la grădiniţă, la şcoală sau la întreprinderile unde lucrau părinţii şi unde trebuia să spui o poezie daca erai tigan nu aveai sansa sa urci pe scena daca erai si brunet era si mai rau de fapt rromi nu erau recunoscuti ca etnie in comunism eram minoritate conlocuitoare , un angajat de acolo deghizat, să-ţi dea în dar o sacoşă cu câteva portocale, o ciocolată cu rom sau pitic, o eugenia sau mai ştiu dar nu facea diferenta intre copii romani sau tiganii aceste produse, aveau farmecul lor.
Îmi vin în minte tot felul de amintiri plăcute din perioada acelor sărbători de iarnă, primavara de vremea când mirosul cârnaţilor atârnaţi la uscat in podul casei se îmbinau perfect cu tocatul cirnatilor pe tocator din sufragerie unde se adunau tigani din Ciineni tata find bulibasa tiganilor sau când mirosul de cozonac pus la copt în cuptorul pus de nasa romanca deoarece femeile rrome nu se pricepeau la facutul cozonacilor completa de minune cu mirosul cojilor de portocală proaspăt curăţate şi lăsate pe masă si soba a da un miros plăcut, când mâncam pe ascuns ciocolăţelele chinezeşti sau bomboanele puse în brad pentru ziua de Crăciun, lăsând doar ambalajele aranjate frumos pentru a nu vedea ai mei că le-am mâncat. Toate aceste mirosuri şi întâmplări înseamnau şi încă mai înseamnă mult pentru mine
Sărbătorile Craciunul si Pastile aveau alt farmec pe atunci, nu ştiu dacă de vină era vârsta pe care o aveam, sau perioada în care le trăiam, când apreciai altfel puţinul timp. Ştiu că sunt mulţi în asentimentul meu şi , nu sunt nostalgic, dupa comunişti, sunt doar oameni care recunosc părţile bune şi partile rele si farmecul acelor vremuri.. Alta ar fi fost România lui 2018 şi altfel ar fi fost înţeleasă aşa zisa libertate a celor 28 de ani de după, dacă din tot acel comunism blamat, am fi păstrat măcar părţile bune şi le-am fi dat la o parte pe celelalte.