24/03/2018 – Ziarul Vocea romilor

Mar242018 by RedactiaNo Comments

Crăciunul, în vremea lui Constantin Brâncoveanu. „Casele erau cutrierate de servitorii Curţii, care adunau bacşişuri“

istorie

Ceremoniile eclesiastice în Valahia domnitorului Constantin Brâncoveanu sunt descrise în amănunt de secretarul său pentru limbile apusene, florentinul Anton Maria Del Chiaro. Acesta ne spune care erau obiceiurile valahilor în perioada Crăciunului şi cu ce daruri trebuiau să-l mulţumească pe conducătorul român diferitele etnii. Anton Maria Del Chiaro ne-a lăsat una dintre cele mai amănunţite descrieri despre istoria Ţării Româneşti. Secretar al lui Constantin Brâncoveanu, Del Chiaro a scris opul “Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia con la descrizione del paese, natura, costumi, riti e religioni degli Abitanti” (Venetia, 1718). "De Crăciun, demnitarii aduc la Curte, în semn de omagiu, daruri, constând din covoare persiane sau potire turceşti, cu capace de argint aurit,...

Piaţă construită de norvegieni într-un oraş din România. Este dedicată strict cetăţenilor de etnie romă

Actualitate, Diaspora

Un mare număr de cetăţeni de etnie romă din oraşul Târgu Cărbuneşti, judeţul Gorj, trăiesc în Norvegia. O organizaţie non-guvernamentală din ţara fiordurilor şi-a propus să îmbunătăţească viaţa romilor la ei acasă. Pentru că mulţi romi din Târgu Cărbuneşti se ocupă de comercializarea hainelor şi încălţămintei second-hand, norvegienii au finanţat construcţia unei pieţe pentru ca aceştia să îşi desfăşoare această activitate în condiţio civilizate. Lucrările de construcţia au început în luna septembrie şi s-au încheiat la sfârşitul anului trecut. Piaţa a fost inaugurată zilele trecute. Organizaţia norvegieană a asigurat mai mult de jumătate din finanţarea proiectului, în valoarea totală de 44.000 de euro. Spaţiile vor puse la dispoziţia comercianţilor de haine vechi de ...

Copii fără vină sau despre cum ne aruncăm viitorul în mizerie

Actualitate, Social

Sat relativ izolat, la vreo 50 de kilometri de Bacău. Vreo 1.000 de oameni, gospodari şi muncitori, locuiesc într-un sat uitat de Dumnezeu unde singura instituţie publică este reprezentată de şcoală. Parte din copiii care au învăţat acolo sunt acum studenţi la Bucureşti şi mai toţi părinţii, indiferent cât de săraci sunt, îşi trimit copiii la şcoală. Şcoala din sat este o structură a unei alte şcoli si este mono-etnică. Acest lucru a condus la realitatea ca şcoala din „ţigănie“ să fie mult mai sărăcăcioasă decât structurile similare din celelalte sate ale comunei, lucru care este evident după ce le vizitezi. Clase mici si supra-populate, acoperiş ce are nevoie de reparaţii serioase şi o toaletă de tip hazna care arată oribil. Fundaţia noastră, în urma dialogului cu pări...