Ma uit in presa – ea se uita la mine. Dar nu ne placem. Ne studiem reciproc si strambam din nas. Ca si clientul cel sarac si cu foamea-n gat si vanzatoarea cea urata, cu noroi sub unghii si marfa expirata in rafturi. Ne toleram dar nu ne iubim. Dimpotriva! Dar ne folosim unii de altii pentru ca nu avem de ales.Niciodata sintagma a te ineca ca tiganu la mal nu mi s-a parut mai potrivita ca si in cazul acesta. Al activismului selectiv. Al activismului de cumetrie si de paradaAtat eu cat “jurnalist si activist ” rom. Atat doar ca eu prefer sa nu ma fac ca ploua.…. M-am ingrozit. Trecand de la vesnica invocare a lui Hitler si Antonescu, ale camerelor de gazare, a lagarelor de concentrare in care comentacii ar dori sa-i trimita pe toti tiganii, pe toate ciorile, inclusiv pe mine si pana la solutiile mai indulgente cu vesnica trimitere la origini(in India si la mamele noastre De ce Romania trebuie sa fie intotdeauna la granita legii si a bunului simt?Ma intreb de multe ori daca acest gen de articole ale romilor in presa romaneasca nu fac mai mult rau decat bine Si daca se poate, sa ma arate cat mai nud si mai mizer la trup si suflet. Atat de mizer si diform incat si mie sa-mi fie greata de imaginea Unii au jubilat, alţii s-au înfiorat dar cei mai mulţi au fost oripilaţi/ciumurluiţi Asemenea oricărui cetăţean al acestei ţări, romii sunt/vor fi afectaţi de toată nebunia din scena si presa Romaneasca.