În anul 1428, domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, a oferit Mănăstirii Bistriţa mai mulţi robi ţigani, precum şi tătari capturaţi în urma unor lupte date între moldoveni şi tătari. Alexandru cel Bun (1400 – 1432) a fost unul dintre cei mai longevivi domnitori din istoria Moldovei. Acesta s-a aflat pe tronul ţării între 1400 şi 1432. Alexandru cel Bun i-a succedat la tron lui Iuga Ologul, care a fost îndepărtat de la conducerea Moldovei de către Mircea cel Bătrân. I s-a spus „Bun” o perioadă multă şi după moarte. Conform cronicarului Grigore Ureche, domnitorul moldovean este cel care a organizat politic şi administrativ ţara, a încurajat negustorii să facă comerţ. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun a fost atestat istoric oraşul Iaşi. Tot el este cel care a adus la Suceava moaştele Sfântului Ioan. Cât timp Alexandru cel Bun a ocupat tronul Moldovei, ţara a fost în pace, datorită tratatelor de pace încheiate cu Ungaria şi Polonia, fiind un sprijin de nădejde pentru regele polon Vladislav al II-lea. Spre sfârşitul domniei sale, în anul 1428, voievodul moldovean a dăruit Mănăstirii Bistriţa mai mulţi robi ţigani, precum şi tătari capturaţi în urma unor lupte date între moldoveni şi tătari.Alexandru cel Bun a mai transmis faptul că această danie oferită Mănăstirii Bistriţa nu poate fi cerută înapoi de către urmaşii săi pe tronul Moldovei.