În „Documente privind Istoria României. Veacul XVI. A. Moldova. Vol. II (1551-1570)“, descoperim un act prin care un rob ţigan era dat unei mănăstiri ca plată pentru un pomelnic, în anul 1562. „În numele Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi al Preacuratei Lui Maici. Iată eu, mult păcătosul monah Teofilact, fost Băloş logofăt, am binevoit cu a mea bunăvoinţă şi din tot sufletul meu şi am dat sfintei mânăstiri Moldoviţa, pentru marele pomelnic, ţiganul meu cumpărat anume Mihul, pe care l-am cumpărat pentru banii mei drepţi, pentru 1000 aspri gata, de la vărul meu, de la Petrea fost pârcălab“, se scrie în document. Dar de la Alexandru cel Bun pentru mănăstirea Bistriţa Însuşi Alexandru cel Bun a dăruit mânăstirii Bistriţa robi ţigani şi tătari în anul 1428, aşa cum aflăm din „Documenta Romaniae Historica, seria A, Moldova, vol. I (1384-1448)0147. „Din mila lui Dumnezeu, eu, Io Alexandru voievod şi domn a toată Ţara Moldovlahiei. A binevoit domnia mea, cu bunăvoinţa mea cea bună, să facă pentru pomenirea sfânt-răposaţilor noştri părinţi, şi pentru sănătatea şi pentru sufletul domniei mele, şi al doamnei domniei mele şi al tuturor copiilor domniei mele, şi am dăruit mănăstirii Adormirea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, care este pe Bistriţa, treizeci şi unu de sălaşe de ţigani şi douăsprezece bordeie de tătari, numite aceste sălaşe de ţigani: cneazul Coman, Marco, Sinata, Cotora, Ivaşco, Curchea, Costea, Vlad, Nan, Ehava, Mircea, Şofultea, Cernat, Ivan, Danciul, alt Nan, Giurgiu, Herman, fiii lui Golea: Nicola şi Can…, Cojan, Voicu, alt Herman, Marcu, Truţea, (Ş)andru, Toma, Zavid, Matasă, Coman, Beal…, Cernat; iar tătarii sunt anume: Palmeş, Toder, Toma, Ciabalai, Filimon… său, Filip, Boris, Tatco, Iva(n)…, Lucaci. Toţi aceştia să fie (mănăstirii noastre) mai înainte zise uric, cu tot venitul, şi copiii acestora, şi nepoţii lor, şi strănepoţii lor şi tot neamul lor, neclintit şi nemişcat niciodată, în veci.
