Mi-a lansat azi o provocare: să argumentez de ce cred că romii sunt discriminaţi în România şi că există o cultură a rasismului în ţara noastră. Sigur că pe tema asta se pot scrie s-au scris volume întregi, dar o să încerc să fac o Iideie cât mai accesibilă pentru toată lumea care este interesată de subiect. Fiecare greşeală pe care o va face un rom va fi folosită împotriva lui (deh, ţigan, ce să te aştepţi?), fiecare succes va fi un succes al majoritarilor care “l-au ajutat şi i-au dat o şansă”. Dacă este bărbat,femeile îşi vor trage geanta ceva mai aproape când se urcă în autobuz. Dacă este femeie, bărbaţii vor simţi nevoia să o gratuleze cu câteva epitete suplimentare faţă de suratele ei românce. În cel mai bun caz, se va spune despre el sau ea că “este ţigan(că), dar să ştii că e de treabă /paşnic(ă) /curat(ă)”.
Gradul de pigmentare al tenului său este invers proporţional cu şansele de a fi angajat undeva sau de a avea acces într-un bar care “îşi rezervă dreptul de a-şi selecta clientela”. Va fi privit mereu cu suspiciune şi va trebui să facă eforturi mari pentru a demonstra că nu este unul dintre infractorii promovaţi atât de des de mass media, că nu este analfabet, că nu se teme de săpun, că nu ascultă doar manele Încă de foarte mici, copiii majoritarilor învaţă că dacă nu sunt cuminţi “vor fi daţi la ţigani” sau că dacă nu au grijă va “veni ţiganul să-i fure”. De asemenea, sunt instruiţi să nu se joace cu ţiganii. Orice manifestare de prost gust este descrisă ca fiind “o ţigănie” Revenind la educaţia în spiritul rasismului, nu putem să nu discutăm despre mass-media, care este un vehicul puternic de transmitere a stereotipurilor despre etnia romă. Orice infracţiune săvârşită de un etnic rom este relatată cu precizarea obligatorie a etniei Acestora le spun că există şi rasism care e o consecinţă a tuturor lucrurilor despre care am povestit până acum.