Cuvântul „aproapele” nu are niciun înţeles într-un mare oraş. E un cuvânt care avea temei în civilizaţiile rurale, în care oamenii se cunoşteau îndeaproape şi se puteau iubi şi detesta în pace.Bârfim? Noi? Da, dar avem motive. Pentru că… treaba noastră!Cafeaua e cheia care îmi deschide mintea. Fără mirosul de cafea, nici măcar o zi nu poate lua startul. . Tot ce e negru se spală cel puţin cu o apă după somn, şi devine măcar gri, dacă nu chiar alb de tot.
Se întâmplă să am zile foarte proaste şi să nu mă recunosc în nicio oglindă. Să am nasul cât gogoşarul şi părul ca mătura de nuiele, aia bună de măturat bătătura şi curtea găinilor. Că am răcit, că am plâns, că am obosit.. se întâmplă. Şi atunci, când eu nu mă vreau şi nu mă plac, când aş sta ascunsă sub o palarie americana Pe mine mă apucă disperarea ori de câte ori aud că becul de la indicatorul de benzină s-a făcut iar roşu şi dumnealui mă asigură că, din momentul acela, mai avem asiguraţi încă o sută de kilometri de rulaj, uitând că am făcut de trei ori pana Pe emine ma ia depresia când deschide frigiderul şi nu găseşte prea multe şi nici foarte diverse şi bucătărite de mine în el. Şi la noi, ca la toată lumea. Când copilul face nefăcute, seamănă cu mă-sa şi cu coana mare care îl răsfaţă, iar când este pe podium, seamănă cu tac-su, că doar el a pus aşa o sămânţă bună pentru aşa o floricică reuşită. Când e de bine, a moştenit de la ambii părinţi, dar mai ales de la tată, când este nasol, mama i-a greşit educaţia.Ca sa nu raspund artagos si sa fac dovada unor frustrari mic-burgheze, virez spre raspunsul in doi peri sau anecdotic. Asta pana in ziua cand se va gasi cineva care sa ma mai intrebe ceva incomod: „De ce nu raspunzi niciodata serios?”.