În general sistemul de învăţământ românesc constituie un spaţiu unde absenţa discuţiilor despre sclavia rromilor şi istoria rromilor este normalizată, minimalizată şi perpetuată. Acest lucru se petrece pe mai multe paliere. Profesorii înşişi deseori nu au informaţiile necesare şi au fost la rândul lor formaţi într-un sistem caracterizat de această absenţă, inclusiv, de exemplu, în cazul profesorilor care au urmat Facultatea de Istorie, unde profesori absolvenţi intervievaţi au povestit că sclavia rromilor a fost prezentată ca un fapt din trecut, fără un impact semnificativ asupra prezentului.
Atunci când profesorii intră în contact cu informaţii despre robia rromilor sau informaţii care îi pot conduce spre acest subiect, acest lucru se întamplă în mod indirect şi deseori accidental. F., profesor la o şcoală generală şi doctor in istorie, a aflat mai multe despre istoria de oprimare a rromilor deoarece, interesat fiind de istoria evreilor, a urmat cursuri despre Holocaust, la care s-a discutat şi despre Holocaustul rromilor, de la care a ajuns şi la informaţii despre sclavie. C. este profesor universitar şi predă relaţii internaţionale, abordând în cadrul cursurilor sale informaţii privind primordial sclavia afro-americanilor în SUA şi comerţul trans-atlantic cu sclavi şi secundar informaţii privind sclavia rromilor; a devenit interesat de acest subiect studiind revolta înfrantă a sclavului Spartacus, în Imperiul Roman şi felul în care în anumite contexte din secolul XX aceasta a fost politizată şi folosită simbolic de anumite grupuri de stânga. În clasa a III-a a fost Încurajat de Învatator să citească nuvela lui Vasile Alecsandri “Vasile Porojan” (în care este vorba despre un sclav de pe moşia parinţilor autorului), dar altfel nu işi aminteşte nicio alta menţiune despre sclavia rromilor. J. a aflat despre sclavia rromilor ca adult, urmând cursuri de dezvoltare profesională prin Corpul Păcii, de la traineri occidentali. J. spune ca elevilor liceeni “nu le vorbeşte nimeni” despre istoria rromilor, tot aşa cum nici ei nu i s-a vorbit vreodată. Dacă s-ar fi vorbit vreodată “a trecut pe lângă mine, nu mi-am dat seama că se vorbea” despre rromi. A., profesor universitar de istorie contemporană, nu îşi aduce aminte să i se fi vorbit vreodată la şcoală sau facultate despre această temă, cu excepţia unei menţiuni în trecere despre abolirea sclaviei, în legătură cu mişcarea paşoptistă, o menţiune făcută de mai mulţi profesori în cadrul interviurilor. D. menţionează că istoria sclaviei a fost discutată în facultate, dar “Pur şi simplu modul de abordare era totuşi unul istoricist…adică cum au venit, care erau condiţiile, fără însă a insista, deloc dacă stau bine şi mă gândesc, asupra aspectelor de trăire, sociale, culturale, ideea de discriminare nu apărea. Deci nu îmi amintesc să se fi discutat despre ideea că ar fi fost discriminaţi…istorie evenimenţială…Astea-s datele şi s-au dus…fără a intra în substratul problemelor, fără a explica nişte cauze, nişte consecinţe”.
În acelaşi timp profesorii participă ei înşişi cel mai adesea la marginalizarea şi absenţa sclaviei rromilor din curriculă. D., profesor universitar de istorie modernă şi contemporană, al cărui domeniu de cercetare include secolele XVIII şi XIX, afirmă că “prin disciplină, perioada de istorie pe care o predau, nu am avut tangenţă cu această problemă”; pe care nu a considerat-o în mod deosebit importantă, pentru că “în experienţa mea nu am avut ocazia să constat, cel puţin în sistemul de învăţământ -atenţie aici- o discriminare a etniei rome.” I., profesor la un liceu prestigios din Bucureşti afirmă că aminteşte, la oră, despre robia rromilor (insistând pe termenul “robie”, nu “sclavie”) atunci când discută despre structura statului medieval.; abordarea pe care I. o are in prezent la ora cu elevii este următoarea: “Acuma, era robia rromilor, dar asta nu înseamnă că nu era dependenţă şi în rândul românilor.”, precizând şi că a cunoaşte mai bine istoria sclaviei rromilor “Nu cred că ar avea o importanţă deosebită.” S. consideră că rromii “fiind o categorie privită ca inferioară de-a lungul timpului şi mult diferită, atunci nu a existat o curiozitate. Avem curiozitatea de a cunoaşte istoria popoarelor mari, da? Ne place să aflăm lucruri despre istoria Franţei, Germaniei, Angliei, Statelor Unite “. X. este de părere că subiectul se evită deoarece “profesorii sunt setaţi pe o abordare mai degrabă naţionalistă- glorificarea trecutului”.