• În Baia Mare, soarta comunităţilor de romi e prioritară cât timp poate fi folosită ca monedă de schimb în alegeri
Chimicul”, în „Uzina Morţii”, fostul combinat Cuprom, devenit peste noapte complex de locuinţe sociale. Clădirile, în care cu trei zile în urmă se intoxicaseră 12 copii şi trei adulţi romi, fuseseră botezate de EVZ „Auschwitz-ul de la Baia Mare”. Articolul a făcut vâlvă pe reţelele sociale, la televiziuni, prin birourile ONG-urilor şi în sediile din Bucureşti ale organizaţiilor umanitare şi ambasadelor străine. Pe de o parte, articolul nu era o surpriză. De un an de zile mai toate ştirile care ies din Baia Mare sunt despre relaţia primarului cu comunitatea romă. Ştiu pentru că am fost acolo de mai multe ori în ultimul an – iniţial să scriu despre un zid de beton pe care primarul l-a construit lângă un bloc locuit de romi, apoi să înţeleg dinamica dintre autorităţi şi cei peste 1.600 de romi care trăiesc în sărăcie în patru ghetouri din oraş şi, cel mai recent, să asist la mutarea a aproximativ 30 de familii în prima clădire Cuprom.
Pe de altă parte, intoxicările copiilor şi duritatea cuvintelor din EVZ erau un semn că primarul din Baia Mare nu numai că nu găseşte soluţii pentru „pungile de sărăcie”, cum le numeşte el, dar şi că eforturile lui – considerate segregare de mulţi activişti, dar şi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), care l-a şi amendat – devin periculoase.