De Paşte e cea mai importantă ocazie cînd scoţi afară ceea ce ai înăuntru şi îi laşi şi pe trecători să vadă ce ai tu în casă. Nu o poţi face însă oricum, căci nu le poţi arăta străinilor orice. Este o întreagă artă de aşezare a rufelor “bune”, pe categorii şi ierarhii. La VALCEA era o splendoare! Aici e plin de Răpirea din serai, dar e frumos, pînă la urmă…De Paşte, fiecare se primeneşte în felul său. De Paşte, călătorului i se înfăţişează sufletul caselor, al unor comunităţi întregi. Niciodată nu am putut să înţeleg diferenţele de înfăţişare, de “mentalitate”,Romilor Fata de Romanii care se ivesc şi te izbesc, uneori, cu această ocazie, deosebiri de la un sat la altul, de la o localitate la alta. Parcă ar fi neamuri diferite! Ioana zice că poate aşa a dat Dumnezeu. In rudaria din catunul Atrnati. Împrăştiate pe un dîmb, casele mici din cărămidă netencuită nu au garduri între ele, aşa încît li se vede întreaga ogradă din stradă. Pe nişte pari, pe pietre şi frînghii, sînt scoase la uscat toate covoarele, pledurile şi aşternuturile, pluşate, pictate sau înflorate, după caz. Stau acolo de ceva vreme, că sînt vinerea Pastilor şi cred să fi spălat cineva astăzi.Mama avea pentru ei, de cîte ori spăla scările, o tradiţională urare romă, „să înflorească toţi românii ăştia nespălaţi“, .adică să moară şi să răsară din ei flori .Vineri, curăţenia e gata. Începe gătitul. Mama face provizii pentru Paşte doar nu putem să ne facem de rîs Mama e în priză de la 5 dimineaţa pînă pe la 9 seara. Se mişcă înfricoşător de repede şi bagă groaza şi în pisica ce dispare pe sub mobilă Coşul cu ouă vopsite şi cozonacii grăsuni stau la loc de cinste împreună,Mîncarea ne ajunge pentru două săptămîni nouă şi tuturor rudelor şi vecinilor care îndrăznesc să ne calce pragul.