Importanţa învăţământului preşcolar este uriaşă. S-au făcut studii şi s-au scris tratate, dar nu e nevoie să le citiţi. Imaginaţi-vă că vedeţi frunzele copacilor şi nu ştiţi că ele sunt verzi. Imaginaţi-vă că vedeţi florile câmpului şi nu înţelegeţi de ce sunt diferite. Imaginaţi-vă că vedeţi cerul şi nu ştiţi că este albastru. Aşa arată lumea copiilor săraci înainte să ajungă la grădiniţă. „Ne confruntăm cu cazuri în care, la 5 ani, copiii nu cunosc culorile, dacă vă vine să credeţi…“, ne spune Petronela Gheorghe, educatoare şi coordonator local al programului „Fiecare copil în grădiniţă“. Nu, nu ne vine să credem, dar nu are nicio importanţă ce credem noi. În România sunt 1,4 milioane de copii afectaţi de sărăcie şi care cresc în bordeie de pământ în care nu există şi n-a existat niciodată vreo carte. Studiile spun că până la vârsta de 5 ani creierul copiilor se dezvoltă cel mai rapid şi că este vital ca ei să aibă acces la cărţi şi la celelalte forme de cunoaştere. Pentru aceşti copii, accesul la învăţământ preşcolar este singura şansă. „Când vin prima dată la grădiniţă, copiii sunt fascinaţi. Se plimbă prin clasă şi analizează fiecare colţişor: pereţii coloraţi, desenele, jucăriile. Inclusiv pe noi ne analizează, sunt miraţi că le vorbim altfel, pe alt ton şi cu alte cuvinte decât li se vorbeşte acasă. Apoi încep să-şi formeze anumite deprinderi: învaţă să răsfoiască o carte, pentru că ei nu au mai avut acces la cărţi, învaţă să ţină un creion în mână, învaţă să comunice. În cele mai multe cazuri, părinţii comunică foarte puţin cu copiii lor şi atunci când vin la grădiniţă ei au un vocabular restrâns. Căutăm să ne adaptăm la nivelul lor şi să-i urcăm treptat la un nivel cu care să intre pregătiţi pentru şcoală“, spune Mihaela Oprea, educatoare la grădiniţa din Iazu.