Dilema veche vă prezintă în premieră un fragment din volumul Imaginea celuilalt. Negri evrei, musulmani şi ţigani în arta occidentală în zorii epocii moderne. 1453-1800 de Victor Ieronim Stoichiţă, apărut recent la Editura Humanitas.Boemieni, gitani, ţigani
A defini, a pacifica, a fixa
Nimeni nu ştie de unde vin, unde se duc, sau de cînd şi de ce au luat calea veşnicei rătăciri. Nu sînt înarmaţi, dar stîrnesc teamă, căci sînt… săraci. La trecerea lor, e mai bine să-ţi fereci porţile.
Spre sfîrşitul veacului al XV-lea, o miniatură ce decorează Cronica oraşului Spiez de Diebold Schilling cel Bătrîn îi reprezintă în faţa zidurilor unui oraş elveţian. Sînt îmbrăcaţi într-un mod neobişnuit: bărbaţii, mergînd în faţă, au pe cap o bonetă ascuţită, iar în urma lor, femeile, cu copiii de gît, poartă turbane; toţi au haine pestriţe şi tenul oacheş. Formează un grup compact. Le va deschide, oare, cetatea porţile? Legenda ce însoţeşte miniatura nu spune nimic special, dar lasă puţine dubii cu privire la deznodămîntul acestui curios asediu. Aflăm că armata de cerşetori adunată în faţa oraşului Berna era formată din „negri păgîni şi botezaţi“. Este dificil să le dai un nume. Chiar şi în zilele noastre, vocabularele se dovedesc a fi, de cele mai multe ori, insuficiente şi în egală măsură incomode. Trebuie să-i numim boemieni, gitani, ţigani, romi, sinti, manouches? Sau, pur şi simplu nomazi?