Amanta soţului meu

 

Da, viaţa bate filmul, dar aici este vorba de ceva mai mult… Căci ce poate fi mai dureros decât să conştientizezi pe deplin, până la capăt, că eşti călăul propriei fericiri? Că nici măcar nu ai pe cine da vina, cu excepţia propriilor decizii complet greşite…Însă soacrele (niciuna) nu dorm în papuci. Într-o parte, ea era nora cea leneşă, urâtă şi cu nasul pe sus, în cealaltă parte, el era un golan bădăran, nedemn de diplomele ei. ?i apoi ţine ea şi hotărârea, ţine şi iubirea… dar cât să ţină?
Ironia sorţii a făcut mai apoi ca întâlnirile obligatorii (atunci când copilul se ducea de la unul la altul), dintr-o corvoadă, să se transforme pe nesimţite într-o bucurie vinovată… a cărei urmare a fost o poveste de dragoste nechemată, nedorită… Da, pur şi simplu s-au îndrăgostit unul de altul, fără să-şi poată permite nici măcar luxul de a deveni amanţi .Cred că niciodată în viaţă nu m-am bucurat să cunosc amantă”! sotului meu Era micuţă şi uscată ca o stafidă, cu buze foarte subţiri, cu un nas ascuţit, pomeţii ridicaţi, părul roşcat pieptănat foarte drept şi prins într-un coc chinuit la spate, care-o făcea să pară şi mai exigentă. Era îmbrăcată cu un sacou marin, cu nasturi metalici, o fustă din acelaşi material din care se vedeau nişte genunchi osoşi şi nişte glezne nervoase şi fine, odihnindu-se în nişte pantofiori mici. Îşi frământă mâinile uscate, îngrijite, căutându-şi mereu poziţii noi. S-au făcut prezentările : Dezavuez acest cuvânt! Ei, dar de data acesta îmi venea să sar pe amanta noastră, s-o strâng în braţe, chiar s-o pup pe boticul acela de mâţă opărită!

Leave a Reply

Your email address will not be published.