Un etnic rom născut într-una dintre cele mai sărace comunităţi din judeţul Botoşani a ajuns să facă două facultăţi şi să devină preot într-o comună din Iaşi. Dorel Burduja provine dintr-o familie de lingurari nevoiaşi, iar întreaga sa viaţă este un exemplu de ambiţie şi autodepăşire a condiţiei. Dorel Burduja este preotul paroh al Bisericii cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril“ din satul Piciorul Lupului, comuna ieşeană Ciurea, un slujitor al Bisericii cu o experienţă de peste 22 de ani. În spatele carierei ecleziastice care a presupus şi multe activităţi de misionariat se află o luptă impresionantă de autodepăşire. Preotul Dorel Burduja (50 de ani) provine dintr-una dintre cele mai sărace comunităţi rome din România. A trăit pe pielea lui marginalizarea, lupta cu greutăţile. În cele din urmă a reuşit să termine cu brio două facultăţi, să devină profesor şi preot. „Cred că omul trebuie să lupte pentru a-şi împlini chemarea şi năzuinţele. Nu trebuie să se lase bătut. Eu am avut norocul că, pe deasupra, am fost şi optimist. Am crezut mereu că tot răul este spre bine“, spune preotul Dorel Burduja. Tânărul lingurar din Hudeşti Povestea preotului de etnie romă începe în judeţul Botoşani, în anul 1968. Atunci s-a născut Dorel Burduja, fiul al lui Mihai şi al Elenei, ţigani lingurari din comuna Hudeşti. Părinţii lui Dorel Burduja erau oameni nevoiaşi, cu mulţi copii. Preotul îşi aduce aminte de copilăria sa din Hudeşti şi de primele glume pe seama culorii pielii sale. „Eu sunt dintr-o familie de lingurari. La vremea aceea nu ne consideram romi, deşi suntem cei mai închişi la culoare. Când eram mai mic mă luau oamenii în râs, dar nu cu răutate, zic eu. Mai târziu, când am mai crescut, am văzut clar care sunt originile mele, de lingurar. Nu ne putem ascunde de noi înşine. Ar fi cea mai mare greşeală“, povesteşte Dorel Burduja.