Ultima oară când am scris în blog vorbeam despre un vis comun şi anume cel al Institutului teatrului românesc. Acum revin să vorbesc despre Mihaela Drăgan, actriţă la teatrul Maxim Gorki din Berlin. Ea a fost invitată recent la Parlamentul european chiar de ziua Europei să discute despre intersecţionalitate şi o mai corectă integrare a celor care încă sunt marginalizaţi. Câţi ştiu despre intersecţionalitate în ţară? Iniţiată de către Kimberlé Williams Crenshaw către sfârşitul anilor ’90 termenul a intrat cu greu în cultura americană, dar a început să prindă forţă globală în ultimii ani. Un interviu în engleză poate fi citit aici. Pe lângă intersecţionalitate, Mihaela se foloseşte sau, poate e mai bine zis inspiră, şi din celebrul Theater of the Oppressed creat de brazilianul Augosto Boal. Am cunoscut-o pe Mihaela printr-o piesă de teatru care, deşi am citit-o în varianta ei încă în lucru, este un bun şi mai ales elocvent început. Piesa la care mă refer se cheamă „Del Duma/Tell Them about Me“ şi aduce în prim-plan mici schiţe ale unor femei rome, schiţe care ar putea oricând deveni o piesă de teatru în sine. Schiţele femeilor rome au ca structură formula iniţiată de teatrul comunitar fondat de Ping Chong (Puteţi citi aici mai multe detalii despre acest fel de teatru). În „Del Duma/Tell Them about Me“ Mihaela joacă rolul tuturor femeilor, one-woman show – un tur de forţă.