Meserii tradiţionale rrome uitate (1.b): tâlhar/haiduc.
Originile cuvântului călău vin din termenul romani k a l o – adică negru, ţiganii fiind preferaţi în această meserie. Cronicile vremii amintesc faptul că un asemenea om era dispreţuit de către societate, pe durata funcţiei fiindu-i interzisă intrarea în biserică. În plus, nu era primit în nicio casă din oraş.
Aproape în toate casele s-au stabilit pentru ei (robi/sclavi) pedepse, dintre care cea mai aspră este bătaia la tălpi; este aplicată de un alt ţigan, sub supravegherea intendentului şi, adeseori, chiar sub supravegherea stăpânului sau stăpânei. Boieroaicele, oricât de tinere şi de frumoase, nu se prea simt oprite de un sentiment de delicateţe spre a nu se deda în asemenea împrejurări la acte de autoritate. O pedeapsă mai puţin gravă constă în a băga capul vinovatului într-un fel de coif de fier cu două coarne imense din acelaşi metal şi de a-l închide pe sub bărbie în aşa fel încât să fie foarte supărător pentru cel care-l poartă, împiedicându-l pe acesta să mănânce sau să bea, atâta timp cât îl poartă. Este totuşi neîndoielnic că servitorii ţigani nu pot fi ţinuţi într-o bună rânduială fără a fi pedepsiţi şi nici nu pot să îndeplinească o muncă mai îndelungată fără stimulentul bătăii (Laurençon, F.G. 1822)