O seara expresiva si intalnirea cu S., preot la o biserica de taina. Am intrat impreuna la un magazin express, pentru cheltuieli sumare. M-a asteptat la iesire. Am trecut lin pe langa un om al strazii. I-a dat toate cumparaturile lui, in taina, fara sa vada nimeni. Se inserase. Mi-au dat sec lacrimi tacute si i-am privit alura, de preot trecut prin asceza hermeneuticii. Asa si generatia din care face parte… Zambetul lui are asceza pustiei. E luminator-cristalin. Se strecoara infrigurat printre oameni. Am vrut sa-l strig,mai mult pentru mine, decat pentru el.
Dimineata am luat autobuzul spre B. In statie incepe discutia cu V., un cadou al naturii. O inteligenta frumoasa. Eseuri, ca acum 20 de ani..Bucurii nepermise, chiar daca sunt cadouri.Citim din Herta Muller..Ce lilieci infloriti.Cand capodoperele merg acasa cu autobuzul,ma gandesc ce poate face morala din om: nici praful nu-l atinge.
La coborare ,intalnire cu A. Este doctor la Smurd, in Bucuresti.Venise cu acelasi autobuz. Studenta stralucita a luat concursul cu excelenta. O bucurie a retoricii muntelui: perseverenta, incrancenare, inteligenta, morala, morala, expresivitate.In statia autocarului o asteapta bunica…Cu patruzeci de ani in urma asa ma astepta tatal meu,dupa succesul la facultate..
Peste drum, tinerii mei vecini au lasat cainele lor liber. Nu primea nimic de la nimeni. Am schimbat cateva cuvinte si am plecat. Adormisem. L-am auzit latrand la geam. Privindu-i dintii am inteles, din nou, Creationismul. Dumnezeu pune suflet in om si face diferenta. Un om care trece dincolo are aceeasi configuratie fiziologica a danturii cu prietenul meu de la geam. Omul il are prieten pe Dumnezeu, cainele are vecin numai un om.