De la sfârşitul secolului al XIX-lea şi până la începutul secolului al XX-lea, zeci de mii de copii nativi americani erau înscrişi cu forţa de oficialităţile Statelor Unite în şcoli cu internat. În 1902, în Oxford English Dictionary, apărea cuvântul „rasism”, a cărei definiţie era dată, în mod ironic, de un locotenent pe nume Richard Henry Pratt care conducea o astfel de şcoală. Istoricii încă dezbat şi astăzi dacă Pratt era sau nu rasist. Generaţii de copii indieni au fost traumatizate printr-o serie de măsuri barbare adoptate de oficialii din şcoli, măsuri precum separarea de familie şi comunitate, muncă, tortură fizică şi abuzuri sexuale, după cum scrie în volumul „Education and Capitalism: Struggles for Learning and Liberation”, coordonat de Jeff Bale şi Sarah Knopp. De asemenea, elevii amerindieni erau năpădiţi de boli la internate, cele mai mari ameninţări, după cum scrie nativepartnership.org, fiind tuberculoza şi conjunctivita. Spre exemplu, în 1899, o epidemie de pojar a cuprins Phoenix Indian School- au fost 325 de cazuri de pojar, 60 de pneumonie şi 9 morţi în doar primele 10 zile. Internatul lui Richard Pratt Un caz aparte între aceste şcoli îl reprezenta cel al Şcolii industriale indiene Carlisle, deschisă în 1879, sub conducerea locotenentului Richard Henry Pratt care pe de o parte poate fi considerat rasist, dar care, pe de altă parte, poate fi văzut, dat fiind contextul istoric, ca o personalitate care a ameliorat soarta copiilor amerindieni.