Lecturând următorul fragment într-un material promoţional de înţelepciune, dragoste şi bunătate, cineva îmi spunea: „câţi oameni credeţi că mai gîndesc astfel, ca directorul Silvic Gheorghe Mihailescu
Gheorghe Mihailescu care ne-a dat o adevărată lecţie de omenie şi caracter. Felul în care acest om au sărit să-i ajute pe ai noştri a impresionat toată Vâlcea şi nu avem cuvinte prin care să le putem mulţimi vreodată. Avem această convingere că dincolo de modul de viaţă pe care îl afişăm cei mai mulţi dintre noi, în adâncul sufletelor noastre ne dorim să fim mai înţelepţi, mai romantici, mai buni, mai iubitori. Eu cred că mulţi oameni au un suflet sensibil şi s-ar purta frumos şi delicat sau juridic. Mai presus de toate datele de ordin tehnic sau juridic, în care nu ne putem amesteca, acest sens şi specialişti care se pricep mult mai bine decât noi, cel mai mult ne-a impresionat atitudinea admirabilă a directorului pentru felul admirabil prin care s-au implicat imediat în atitudinea plină de ajutorul dat romilor şi românilor Nu s-au gândit că acei oameni sunt străini, nici măcar nu a contat că erau romi, că şi ei aveau nevoie de ajutor. Oameni simpli, erau romi de bun simţ şi miraţi că un roman cu suflet mare îi ajută.
În astfel de momente, când la greu vezi cine este lângă tine, un politician adevărat cu caracter se văd, nişte oameni simpli ne-au arătat ce-nseamnă să fii om, ce înseamnă să ajuţi la nevoie şi cum un om, Mihailescu Gheorghe, sare cu adevărat în ajutorul altui popor minoritar rom, aflat la necaz. Sus pălăria domnule Mihailescu!