Alexandru cel Bun (1400 – 1432) a fost unul dintre cei mai longevivi domnitori din istoria Moldovei. Acesta s-a aflat pe tronul ţării între 1400 şi 1432. Alexandru cel Bun i-a succedat la tron lui Iuga Ologul, care a fost îndepărtat de la conducerea Moldovei de către Mircea cel Bătrân. I s-a spus „Bun” o perioadă multă şi după moarte.Din mila lui Dumnezeu, eu, Io Alexandru voievod şi domn a toată Ţara Moldovlahiei. A binevoit domnia mea, cu bunăvoinţa mea cea bună, să facă pentru pomenirea sfânt-răposaţilor noştri părinţi, şi pentru sănătatea şi pentru sufletul domniei mele, şi al doamnei domniei mele şi al tuturor copiilor domniei mele, şi am dăruit mănăstirii Adormirea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, care este pe Bistriţa, treizeci şi unu de sălaşe de ţigani şi douăsprezece bordeie de tătari, numite aceste sălaşe de ţigani: cneazul Coman, Marco, Sinata, Cotora, Ivaşco, Curchea, Costea, Vlad, Nan, Ehava, Mircea, Şofultea, Cernat, Ivan, Danciul, alt Nan, Giurgiu, Herman, fiii lui Golea: Nicola şi Can…, Cojan, Voicu, alt Herman, Marcu, Truţea, Şandru, Toma, Zavid, Matasă, Coman, Beal…, Cernat; iar tătarii sunt anume: Palmeş, Toder, Toma, Ciabalai, Filimon… său, Filip, Boris, Tatco, Ivan…, Lucaci. Toţi aceştia să fie mai înainte zise uric, cu tot venitul, şi copiii acestora, şi nepoţii lor, şi strănepoţii lor şi tot neamul lor, neclintit şi nemişcat niciodată, în veci”, se arată într-un document prezent în volumul „Documenta Romaniae Historica”.
