Nu mă deranjează bancurile pe seama nimănui, dar e penibil să permiţi răspândirea unor astfel de mizerii într-un ziar comercial. Mai ales că păreau mai prăfuite ca alea de Felix Rache.
Aevărul a publicat recent o încercare de umor, bazată pe clişee şi stereotipuri rome, culese de pe un website de bancuri sub titlul „Zece super-bancuri despre ţigani. Reacţia romului când, după război, găseşte acasă cinci copii în loc de trei”. L-au şters după jumătate de zi de reacţii negative.
Nu mă deranjează bancurile pe seama nimănui, spre deosebire de generaţiile trecute, care au crescut cu umor aprobat de Partidul Comunist Român, eu am crescut cu reprezentaţiile lui Bill Hicks, George Carlin, Dave Chappelle sau Richard Pryor. Nu cred că mă poţi acuza că-mi lipseşte conceptul incorectitudinii politice.
Totuşi, mă frapează trei lucruri la articolul cu pricina: amatorismul care presupune să aduni glume de pe un website de freaking bancuri, faptul că o publicaţie comercială precum Adevărul permite astfel de alunecări în 2017 şi glumele care sunt atât de prăfuite încât zici ca le face Felix Rache.