Termeni pentru bani: biştari > bišto = al douăzecilea; lovele < lova = bani; mardei < marde = bătut, bătuţi, se referă la faptul că în trecut banii erau bătuţi din metale preţioase.
Termeni de evaluare: mişto = bine, bun; bengos, derivat pe terenul limbii române din benga = draci; naşpa şi nasol < nasvalo´, nasul = rău; barosan < baro = mare.
Tot de aici avem în română „baros“, adică „ciocan mare“; a se dili, diliu, dilău < deli (tc.) prin intermediul ţigănescului dili. De remarcat adjectivul „sandilău“ < expr. san dilo = eşti prost; şucar = bun, frumos; paradit = stricat, deteriorat.
Termeni despre însuşirea proprietăţii: a ciordi, a mangli
Termeni despre ebrietate: a se matoli, a se machi şi a (se) pili vin tustrele din ţigănească, după ce au fost adaptate pe teren românesc.
A gini < jin, rădăcină care înseamnă a şti.
Caraliu (poliţist) < karalo´ = spinos, ghimpos.
Puriu (bătrîn) < purri = bătrîn/ bătrînă. Pronunţat cu „h“ aspirat, înrudit pe linie indo-europeană cu pater.
„Şuriu“ vine din ţigăneşte şi înseamnă „cuţit“. Găsim cuvîntul şi în franceză, cu acelaşi sens şi aceeaşi origine („surin“).
Baftă = baht, din persană prin intermediul limbii turce. Nu ştim dacă ţigăneasca a jucat vreun rol în procesul de împrumut.
Un cuvînt cu evoluţie interesantă este „călău“ < kalo = negru. Înrudit etimologic cu numele zeiţei Kali. Romii erau călăi în mai tot spaţiul românesc, pentru că slujba era una stigmatizată, deşi deloc rău plătită. În Braşov, de exemplu, călăii s-au înşiruit în istorie sub forma unei dinastii.
Expresia „ce mi-i mie, ce ţi-i ţie“, cu sensul de situaţie indecidabilă sau cu două deznodăminte egale, se explică în felul următor: tanda şi manda sunt pronumele personale locative „la tine“, „la mine“. Adică, ce mi-i mie, ce mi-i ţie, tot una e.
Alte cuvinte cu etimologie neclară, dar care pot veni din ţigănească, sunt: a hali, a şuţi, ditai, ghes, a mierli, băşcălie, a beşteli < beš tele´ = stai jos.
„Gagiu“ ne vine din turcă, unde aghadjik însemna persoană, individ, apoi amant. În română a intrat prin intermediul limbii ţigăneşti, unde mai înseamnă şi cel care nu e de etnie romă.
Încheiem cu etimologia unui cuvînt din colocvialul englez, anume „pal“, care se traduce drept.