Day: September 6, 2018

  Într-un recent supliment al revistei "Dilema veche" opt pagini conţin articole sub genericul "Mîndri că suntem romi" (Ăştia de la revistă nu recunosc "â", folosind tot "î", sfidând Academia!) Este o enigmă pentru mine cine şi de ce se încăpăţânează să le zică "romi", când ei înşişi (cu mici excepţii) îşi zic ţigani şi nu se ruşinează de naţia lor, cum se ruşinează mulţi români mai ales când ajung "pe-afară". Budai-Deleanu a scris "Ţiganiada", Miron Radu Paraschivescu a scris "Cântice ţigăneşti", Johann Strauss a compus opereta "Voievodul ţiganilor", există un mezel foarte apreciat "muşchi ţigănesc", se vând foarte bine discurile cu "muzică ţigănească" etc. Asta nu-i nici jignire, nici discriminare, este realitatea pură! * Apropo, ţiganii, ca şi evreii, în ciuda opresiunii de-a lu...

  Mulţi cred că termenul „rom“ e un moft postdecembrist. Denumirea însă era folosită deja în anii ’50: „Cei şase romi din colectiv, cu copiii lor, înjghebaseră o bandă tuciurie de lăutari care cîntau înfocat“ (Viaţa Românească, 1952). E o frază care redă destul de bine atitudinea românească faţă de „problema romă“: din spatele unui menajament terminologic – suntem amabili, spunem „romi“, nu „ţigani“ – răzbate condescendenţă şi imperativul absorbţiei în clasa muncitoare, al integrării în societatea „multilateral dezvoltată“.Günter Grass vorbeşte despre „voioşia ţiganilor în faţa disperării“. Ceea ce îmi aminteşte de „hazul de necaz“ al românilor, de o atitudine specială în faţa adversităţii. Nu ştiu dacă e un dat universal, o virtute a oropsiţilor de pretutindeni sau un dar aparte, ...