Potrivit acesteia, termenul “rom” ar fi fost inventat şi oficializat în România după 1990, în urma unui plan diabolic pus la cale de miliardarul de origine ungară George Soros în colaborare cu Regele Cioabă şi care vizează „ţiganizarea României“ prin inducerea voită a confuziei între cuvintele “rom” şi “român”. Cercetări istorice aprofundate, făcute publice atât în România, cât şi în Occident încă de la începutul secolului al XIX-lea arată însă că, etimologic, cuvântul “rom” este chiar mai vechi decât “român”. Cele două cuvinte au origini total diferite, la mijloc fiind vorba doar despre o omofonie. Dacă “rom” este un derivat apărut în Europa de la “dom”, cum îşi spuneau ţiganii la origini, în Asia Centrală, “român” este un derivat al latinescului “romanus”. “Revenirea la denumirea de ţigani”, pe care parlamentarul citat doreşte să o oficializeze legislativ, este ilogică, atâta vreme cât etnicii minoritari în discuţie nu şi-au pierdut niciodată în istorie nici numele de “ţigani”, nici pe cel de “romi”. Primul cercetător român al gramaticii limbii rom/ţigăneşti a fost marele erudit, rămas de altfel în istorie drept un mare patriot, Mihail Kogălniceanu. În 1837, acesta a publicat o lucrare cu titlul „Esquisse sur l’histoire, les moeurs et la langue des cigains, connus en France sous le nom de bohémiens“. Printre altele, Kogălniceanu scrie: „Cu excepţia ungurilor, spaniolilor, englezilor şi francezilor, care şi ei le dau uneori numele de egipteni, majoritatea celorlalte naţiuni îi strigă cu numele mai mult sau mai puţin denaturat de «cingan», denumire pe care se pare c-au avut-o mai întâi. Dar ţiganii ei înşişi se numesc în limba lor romnicel (fiul femeii) sau rom (oameni)”.