Ne dorim să îl jucăm în licee, să avem discuţii cu liceenii, unde tinerii romi pot să ne cunoască, Ar fi un semn de încurajare pentru romii invizibili, pentru că mulţi sînt încurajaţi de părinţi să nu zică ca nu sant tiganii . Aş vrea să ne întîlnim cu ei şi să vedem cum luptăm din interior. şi i-am întrebat pe copii dacă au probleme cu vreo etnie. Au zis că cu romii. Le-am zis că eu sînt de etnie romă. Am făcut glume, am zis: Staţi liniştiţi, că nu vă fur eu portofelul, mi-l furaţi voi mie.Şi după două zile au venit două fetiţe şi au zis domnu Diamant sînt de etnie romă. Asta vrem, să vedem cum tinerii îşi negociază afirmarea identităţii rome cu părinţii. Nu vrem să punem presiune pe ei. Să o facă atunci cînd simt ei, dacă vor, dacă nu, măcar să conştientizeze situaţia.“despre identitatea romă, prejudecăţile care o vizează şi consecinţele lor, bazat ce înseamnă cuvîntul ţigan, de exemplu. Cu ce mă ajută pe mine să îi spun unui om ţigan? E o chestie agresivăToată copilăria am fost minţit de profesori sa nu spun ca sant tigan desi se vede clar ca sant că noi romi din Ciineni avem o treabă cu etnia noastra romă. Bunica îmi zicea însă tot timpul: san rom da, mamaie, sîntem romi.Vi me som rom / Și eu sînt rom,
Pe la 16 ani, am spuso la scoala si la liceu . Atunci am zis OK, nu mă mai minţiţi. Şi de atunci am început să îmi asum etnia. M-am lovit de multe ori de chestia asta cu taci şi stai în banca ta, că o să-ţi fie mai bine, şi nu mai fi cu gura mare, să spui cine eşti, că o să ai numai de pierdut. Cu orice ocazie am spus public că sînt de etnie romă şi nu am avut nimic de pierdut pînă acum“,.