Au venit ţiganii!
Oamenii din Băneasa, judeţul Galaţi, au dat fuga la primărie:
– Săriţi! Şi-au pus căldărarii şatra la intrarea în comună!
N-ar fi prima oară. Şatra vine aproape în fiecare an în Băneasa. Unde e un tăpşan nepăzit, acolo se aşază. Nici nu ştii când îşi pun căldărarii corturile. Numai te trezeşti cu ele dimineaţa, coborâte parcă din cer pe funii groase de fum.
– Practic, zice viceprimarul Aurel Miron, ca să intri în localitate trebuia să treci printre corturile lor. S-au aşezat pe malul Chinejei, ca să aibă apă aproape. Îşi făceau nevoile pe mal, la intrarea în comună. Pe pragul nostru, cum s-ar spune. Urât! Când treceau copiii la şcoală, musafirii noştri nepoftiţi ieşeau la cerşit, uneori deveneau agresivi. Normal că sătenilor noştri nu le-a convenit, au venit la noi să se plângă.
Vicele s-a dus la ei şi le-a zis:
– Bă, ia căraţi-vă de aici!
– Dar unde să ne cărăm, mânca-ţi-aş?
– Nu ştiu. Unde vedeţi cu ochii!
Ei au văzut cu ochii la celălalt capăt al comunei, pe un teren al CFR-ului, lângă halta Roşcani. Dacă e al CFR-ului, e ca şi cum ar fi al nimănui. Halta, acum părăsită, rânjeşte la ei cu geamurile sparte, cu dinţi stricaţi, de cărămidă. Nu s-au băgat acolo de teamă să nu cadă pereţii peste ei. Căldărarii, printre ultimii din stirpea nomazilor, şi-au pus corturile pe o limbă de pământ între şosea şi calea ferată.