Shadow

Pagina de istorie: Când romii au fost eliberaţi din sclavia boierilor… dar nu şi din cea a Bisericii

 

Acum exact 170 de ani, Parlamentul revoluţionar al Ţării Româneşti vota eliberarea din sclavie a robilor romi deţinuţi de boieri. Acest act era consecinţa principiilor de libertate, frăţie şi egalitate promovate de liderii revoluţionari români, influenţaţi de ideile generoase ale Revoluţiei franceze izbucnite la Paris mai devreme, în acelaşi an. Din păcate, măsura eliberării din robie a romilor nu a rezolvat decât parţial problema acestei comunităţi.
În vara anului 1848, Ţara Românească era condusă şi administrată de liderii revoluţionari paşoptişti. Prin Proclamaţia de la Islaz, din 9 iunie 1848, aceştia au stabilit un program de reforme care ar fi transformat de facto Ţara Românească într-o monarhie constituţională parlamentară, după model belgian. Printre măsurile preconizate se numărau crearea unui parlament în adevăratul sens al cuvântului, precum şi acordarea unor drepturi şi libertăţi unor comunităţi care erau discrimnate de multă vreme.
Printre altele, Proclamaţia de Islaz prevedea emanciparea evreilor, precum şi a musulmanilor din Ţara Românească. O altă prevedere importantă era abolirea sclaviei pentru romii aflaţi în proprietatea boierilor.
Sub presiunea ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, entitate care deţinea un mare număr de sclavi romi, în special a mitropolitului Nifon, reformele legate de Biserica Ortodoxă Română au fost scoase de pe agenda liderilor revoliţionari. De aceea, sclavii romi ai bisericii au fost eliberaţi abia opt ani mai târziu, în 1856.
Domnitorul Gheorghe Bibescu era de acord cu cea mai mare parte a programului revoluţionar, însă a abdicat de teama de a nu provoca o intervenţie din partea Rusiei şi Imperiului Otoman.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *