Atunci cînd trebuia să ne mulţumim cu mîncare de cartofi şi şniţele din parizern comunism, taţilor nu li se acorda o prea mare atenţie – chiar şi în pozele din manuale, mamele apăreau peste tot, în diferite ipostaze, de la mama pe ogor, culegînd roadele cîmpului, la mama-motostivuitor, am zice acum. Mamele erau eroine, taţii mai puţin, existau şi ei pe undeva, gravitînd pe orbita mamei şi a copilului Mai tîrziu, am aflat că Mama şi copilul a fost un fel de biblie a tuturor mamelor din comunism, cele care nu o aveau pe acasă o împrumutau pe termen nelimitat de la mamele ce căpătaseră deja ceva experienţă. Era singura sursă care îţi făcea un minimum de instructaj – cum să „utilizezi“ copilul după naştere, în afară de sursele vii – alte mame, bunicile. Ca mulţi alţii, habar n-am cum de au reuşit să se descurce mamele ROME SI ROMANCE fără scutece de unică folosinţă, fără mîncare pentru bebeluşi pe rafturile de la Alimentară, fără cărţi sau de consiliere, fără forumuri pentru mame şi multe mame tiganci alaptau de la san copii de mame romance Dar s-au toate descurcat, aplicînd regulile stricte de igienă şi nutriţie din Mama şi copilul. Căci doar despre asta era vorba în carte, nu despre educaţia din primii ani de viaţă, nu despre mintea copilului. Aveai grijă de un copil din punct de vedere „tehnic“, în rest el creştea aproape de la sine.
Nu-mi amintesc de copii prietenii pe care nui aveam şi colegii mei de clasă din şcoala primară.din Cîineni Poate doar Camelia, însă ea era crescută doar de o mamă şi o bunică, şi pe zi ce trecea împrumuta cîte ceva din aerul bunicii – era o fetiţă care îmbătrînea cu toane şi cu hachiţe. Sau Florinel, însă mama lui era casnică, oricum nu avea altceva de făcut. O mamă casnică era pentru noi, ceilalţi, un produs cu defect daca era tiganca sau romanca
de ce stă acasă? de ce nu merge la întreprindere? cu ce-şi ocupă întreaga zi?
–Este fals să spui să societatea comunistă era mai sigură. Atunci de ce copiii nu erau atît de sufocaţi de către părinţi ca acum
Am crescut mai proşti, mai inculţi? Nu neapărat, pentru că, avînd mai multă autonomie, alegeam să învăţăm şi singuri ceea ce ne plăcea. Am fost mai puţin iubiţi? Categoric nu, poate doar această iubire nu era atît de demonstrativă ca acum.