
Ce mi-s romi, ce mi-s ţigani …
M-am hotărât să prefaţez textul ce urmează cu versurile de mai sus, din următorul motiv: Se citeşte îngrijorător de puţin, drept urmare textul, oricât de bine ar fi el scris, are zero şanse să fie lecturat de cei pe care-i vizează. Poate că versurile le vor stârni întrucâtva curiozitatea, cunoscut fiind faptul că mulţi dintre romi sau ţigani au darul improvizaţiei şi posedă remarcabile însuşiri de lăutari.Ceea ce trebuie să recunoaştem că nu-i de ici-de colo. Pentru că eu cel puţin, nu am ştire să existe o altă seminţie care să îmbine în textura sa lăuntrică trăsături atât de contradictorii: forţa barosului şi gingăsia viorii, patima dragostei şi cruzimea răzbunării, imensele bogăţii deţinute de câţiva dintre ei şi sărăcia lucie a celor mulţi, indisciplina socială datorată dorulu...