E bine de ştiut că există hackeri care nu pot fi cumpăraţi şi care îi ajută activ pe dizidenţi să se protejeze de guvernele ţărilor lor.
În sala pentru mic-dejun la Forumul Libertăţii din Oslo, lui Ali Abdulemam i se face cunoştinţă cu Chen Guangcheng. În lumea celebrităţilor, e ca şi cum Tom Cruise ar da mâna cu Leo diCaprio la premiile Oscar. Abdulemam (un blogger aflat în exil) şi Guangcheng (un avocat aflat în exil) sunt doi dintre cei mai faimoşi dizidenţi refugiaţi din regimuri dictatoriale – din Bahrain şi, respectiv, China. Dizidentul sirian Ali Ferzat – caricaturist şi satirist exilat – trece şi el prin zonă. Atmosfera seamănă puţin cu cea de la festivalul Comic-Con, doar că eroii sunt adevăraţi şi din păcate, majoritatea n-au reuşit încă să învingă personajul negativ. În schimb, au fost torturaţi, închişi şi obligaţi să fugă din ţară ca să-şi salveze viaţa.
E de înţeles că Abdulemam nu vrea să dezvăluie prea multe despre perioada în care a stat ascuns. Trebuie să-i protejeze pe cei care l-au ajutat şi pe soţia şi copilul lui care sunt încă în Bahrain (deşi sperăm că vor fi scoşi din ţară în condiţii de siguranţă cât de curând). Ali mi-a spus că vrea să reprezinte vocea tinerilor din Bahrain, dintre care mulţi aparţin mişcării 14 februarie, un colectiv care recurge tot mai des la violenţă, din frustrare că ţara lor nu progresează spre democraţie. Deşi e bucuros că e liber, Ali a trebuit să plătească libertatea prin exil. L-am întrebat cum a fost să se ascundă timp de doi ani.