Epoca în care trăim, a marilor diversiuni, împreună cu „epoca de aur” sunt, nu am nicio îndoială, capitole distincte ale „Erei ticăloşilor”Chiar dacă între timp a avut loc o revoluţie, chiar dacă libertatea – pe care o pierdem cu fiecare clipă mai mult – a fost plătită cu sânge, ticăloşia şi minciuna au ocupat repede întreg spaţiul care aparţinuse odinioară speranţei şi iluziilor,
Avem de toate şi totuşi simţim toţi că n-avem nimic, ne lipseşte dureros, până la asfixie, sentimentul democratic al libertăţii şi dreptăţii, respectul persoanei altuia, care trebuie să fie altceva decât un mijloc de exploatare cotidiană.Astăzi, nu ştim unde mergem, nimeni nu are habar unde trebuie să ajungem, ce trebuia să se aştepte: la o nouă generaţie de papagali.o simbioză perfectă între prostie şi laşitate. Când îi vezi, îţi vine să plângi pur şi simplu de mila celor ce au învăţat să-i suporte numai pentru a-şi putea păstra locul de muncă sau din pură inconştienţă: „Asta-i situaţia! Dar e bine să nu ne lăsăm înşelaţi. Tăcerea nu poate fi interpretată întotdeauna drept aprobare. Nefericirea aduce numai ipocrizie şi revoltă”. În ce ne priveşte, stăm foarte bine doar cu ipocrizia. Din păcate.