Roxana Marin predă limba engleză la cel mai progresist liceu din Bucureşti şi e apreciată de elevi pentru că-i tratează de la egal la egal.
Am întâlnit-o pe Roxana Marin pentru prima dată în urmă cu 14 ani, în biblioteca ?colii Centrale, liceul unde învăţăm, în după-amiaza când a ţinut un mic atelier de public-speaking şi debate. Stăteam cu toţii într-un cerc, îndeplineam task-urile unor joculeţe şi ne lăsăm cuprinşi de aerul relaxat al Roxanei, lipsit de rigiditatea orelor obişnuite de şcoală. Ne capta atenţia prin energia ei magnetică şi un stil aparte de a comunica: un adult care ne trata de la egal la egal, nu ca pe nişte puştani infantili. Aia a fost ziua în care am aflat că predă engleză la Colegiul Naţional George Coşbuc şi, totodată, ziua în care am fost pentru prima oară gelos pe elevii de acolo. Roxana era genul de profă care demonstra că se puteau face şi altfel de activităţi în şcoală, nu doar cele cu profesorul vorbind şi noi, toţi ceilalţi, dormind pe mese.
Au trecut anii, iar Roxana a devenit din ce în ce mai cunoscută în bula hip bucureşteană, mulţumită activităţilor ei din liceu, dar şi din afara lui. Se ocupă de un mic spaţiu de la demisolul Coşbucului – CARE – unde elevi, părinţi şi absolvenţi se întâlnesc pentru a discuta diferite teme cu implicaţii sociale, predă un curs de drepturile omului, organizează întâlniri între liceeni şi membri ai diverselor minorităţi care-şi spun poveştile, e implicată activ în mai multe organizaţii non-guvernamentale şi ţine cursuri pentru profesori din ţară, despre cum să gestioneze bullying-ul şi situaţiile elevilor vulnerabili.