Sărbători calendaristice ale romilor

În ceea ce priveşte complexele ritualice dezvoltate de cultura tradiţională romă în relaţia cu reprezentările sacrului, acestea se traduc în sărbătorile calendarului tradiţional al romilor. Acestea corespund, în mare parte, sărbătorilor din calendarul românesc, dar dezvoltă o serie de elemente specifice, fie structuri cutumiare diferite, fie mutaţii de semnificaţie, fie preluarea şi susţinerea unor ritualuri originar nerome, dar pierdute în spaţiul culturii tradiţionale româneşti („capra ţigănească”), fie dezvoltarea unor ritualuri complementare celor nerome sau care răspund unor nevoi reparatorii ale acestora (Vasilca, Paparuda). Cu toate acestea, există şi structuri ritualice calendaristice proprii numai romilor, care nu au corespondent în cultura de convieţuire (Joia Verde, Hardelezi).

În dimineaţa de Ajun a Crăciunului, băieţii romi pornesc colindatul foarte devreme, în jur de 4-5 dimineaţa, pentru a nu apuca vreo femeie să intre în casă în acea dimineaţă, înaintea unui bărbat. Femeile fiind considerate maxrime (spurcate), se crede că, dacă în dimineaţa de Ajun a Crăciunului, intră în casă prima dată o femeie, atunci casa aceea va fi spurcată tot anul şi cei din casă vor avea numai ghinion/nenoroc – bibaxt.

În ziua de Anul Nou se face capra ţigănească, ritual performat de tinerii romi necăsătoriţi: tinerii îmbraca un băţ în capra, cu ajutorul unor pânze colorate, a unui cap cioplit din lemn şi a altor podoabe şi îşi prezintă rolul mergând din casă în casă, prin comunitate. Capra merge, de obicei, pentru a ura şi a-şi prezenta rolul pe la casele unde se ştie că sunt ćheja baria (fete mari), ceea ce demonstrează faptul că ritualul are scop premarital. Când capra ajunge la o ćhaj bari, după ce îşi prezintă rolul, unul dintre cavalerii caprei invită fata la dans, ea fiind pentru prima dată ieşită la acest dans. După terminarea dansului, fata îi dă cavalerului, drept răsplată, un colac şi vin. Cavalerul îl împarte şi celorlalţi actanţi.