O școală din România primește 47 de cereri de înscriere la clasa întâi, cu mult peste capacitate. Mulți dintre copii sunt romi și directoarea înființează o clasă separată, doar pentru ei. Apoi găsește o învățătoare tânără și o magazie care poate deveni sală de clasă.

Lista de așteptare la ginecologie e lungă. Unele paciente sunt date deoparte și tratamentul le este întârziat. Sunt rome.

O fetiță cu o dizabilitate minoră nu mai este primită la grădiniță. Directoarea spune că nu s-a integrat, deși fetița are prieteni și face progrese. E romă.

Sunt cazuri reale de discriminare, transpuse în scurtmetraj de regizorul Marius Olteanu și producătorul Claudiu Mitcu de la We are basca pentru UNICEF în România. Au fost produse ca material de formare pentru profesioniști în asistență socială, sănătate și educație. Au ajuns și la TIFF în premieră pe 6 iunie.

Au ajuns pentru că au ceva de spus care merită atenție: oricine poate discrimina și poate fi discriminat. Iar copiii sunt prima victimă a discriminării.

Să discriminezi înseamnă să tratezi diferit, nedrept pe cineva din cauza apartenenței la un anumit grup social. Forme de discriminare sunt multe, dar toate  implică excluderea sau respingerea. În cele trei cazuri, copiii sunt romi, dar subiectul e mai mare de atât. Merită doar spus că în România cei mai vulnerabili sunt copiii care trăiesc în mediul rural, din familii sărace, romi și copiii cu dizabilități. Pe o hartă imaginară a pericolului de discriminare, ei sunt primii.