Geaba ne cântă zilnic imnul național: „Deșteaptă-te române!”. De pomană ne îndemnau la demnitate un Ștefan, un Mihai, un Vlad, Eminescu, Vlahuță sau Coșbuc. Inutil există și azi câteva personalități lucide care atrag atenția asupra dezastrului iminent ce va urma unei lungi perioade de sfială națională. Noi, tot rușinoși rămânem! Și mulțumiți de starea noastră.Culmea e că ne simțim bine așa. Nu crâcnește nimeni că am ajuns oaia neagră a Uniunii Europene. Iar, în raport cu N.A.T.O., nu mișcă nimeni în front. Politicienii care au mai mârâit pe ici pe colo, întâi i-am catalogat ca antieuropeni și antiatlantici apoi i-am aruncat în pușcării. Fiindcă, nu-i așa, nu poți fi antieuropean fără să fii hoț și nu poți fi antiamerican fără să fi fost corupt. Entuziaști, continuăm să ne alegem în frunte slugile cele mai plecate ale vestului eliberator și, la nivel guvernamental ori parlamentar, nu ne putem șterge la fund fără a privi întrebător spre Bruxelles sau Washington: e bine din față spre în spate, sau invers?
Da, domnilor și doamnelor, ne-am obișnuit așa. Ne-am obișnuit să ne fie rușine că suntem români…