Prietena mea a rămas fără job, apoi a rămas fără bani, apoi a rămas fără nervi – . Când era să rămână şi fără bărbat, şi-a dat seama că e ceva în neregulă.
S-a dus să-şi cumpere un covrig pe fond nervos, cu 89 de bani, atât mai avea. Covrigăreasa i-a explicat, cu dubioasă elocvenţă, că 1 (unu) leu Atunci, a avut o revelaţie majoră şi s-a decis să se ducă la oficiul de şomaj.
Cică a intrat în biroul agentului de plasare de forţe de, nu-i aşa, muncă. Era acolo o agentă foarte bine dispusă, avea o mutră de parcă o muşcase un căţel de fund. ”Vă ascult”, a nechezat ea,
”Doamnă, aş dori, dacă se poate, să mă ajutaţi să găsesc un loc de muncă, deoarece l-am pierdut pe cel pe care-l deţineam”. Funcţionara s-a uitat la ea ca la o capră ţestoasă. Într-un târziu, şi-a revenit cumva din ciudata înţepeneală. ”Bun, ce profesie aveţi?”. Amica i-a spus, cu sfială, că a absolvit ASE-ul şi Dreptul. Apoi şi-a cerut şi câteva scuze, pentru orice eventualitate. Agenta a răsfoit o hârţoagă, cu sprâncenele căţărate-n slava cerului. Nasol, nu găsea nimic, erau numai posturi de croitori şi de politicieni.
În fine, în ultimul dosar scămoşat, doamna a descoperit totuşi că meseriile cele mai căutate în prezent sunt de manichiuristă-pedichiuristă şi de Project Manager. A întrebat-o ce preferă din astea două, că alea de ajutor de fochist, artist liric de operă
Funcţionara a pufnit ca o mocăniţă, i-a spus că ar mai avea ceva posturi foarte bune de vinificator-pivnicer, ţintuitor, precum şi un post minunat de şpănuitor-confecţii. Singurul inconvenient era că acesta din urmă era la Buzau În ultima clipă, i-a găsit un post de şefă de siloz, în oraşul ei. Chiar a încurajat-o, când a văzut-o holbată: ”Dacă prostia ar durea, extratereştrii treziţi din somn de urletele noastre ar veni într-un suflet să vadă ce dracu ne-a înţepat (luându-le pâinea de la gură ăstora de la Discovery, ”