Fraţii Gore au fost doi dintre cei mai buni instrumentişti romi, Victor Dima Gore, care cânta la acordeon şi Aurel Dima Gore, la vioară. După vechile lor rădăcini, tatăl lor, Dima Ionescu-Gore, venise din Teiuş (Dâmboviţa), la Bucureşti, unde a cântat la Teatrul Armatei. A avut cinci băieţi. De la el au învăţat mulţi instrumentişti din România, cântece şi dansuri populare româneşti, dar şi cântece lăutăreşti.
Victor Dima Gore (1931-2008) s-a născut la 17.03.1931, la Bucureşti. După ce a terminat cele şapte clase. Victor Gore a început să înveţe să cânte la acordeon, fiind şi un bun solist al cântecelor lăutăreşti. El cânta şi interpreta vechi cântece populare specifice zonei dâmboviţene de unde venea tatăl său, dar’, mai cu seamă, cântece lăutăreşti. Ultima sa imprimare muzicală a fost realizată, în anul 1997, de către etnomuzicologul Sperata Rădulescu. Victor Dima Gore a murit la 17.02.2008, la Bucureşti (unde avea un apartament cu două camere, în cartierul Berceni). A fost înmormântat în Cimitirul „Herăstrău” din Bucureşti, în acelaşi mormânt unde sunt şi părinţii săi.
Celălalt frate, Aurel Dima Gore (1930-1989), s-a născut la Bucureşti, în anul 1930. La nouă ani, a început să înveţe la vioară şi să cânte muzică lăutărească, auzită de la tatăl său, Dima lonescu -Gore, cu care a învăţat, dar şi la cobză cu Gheorghe Măslină – cu care a şi cântat până la moarte.