Noi, ăștia de pe-aici, sîntem o lume de mîncători și de băutori foarte puși pe treabă. Sigur, cu condiția s-avem ce să bem și ce să mîncăm. Nu ne prea încurcăm cu chestiile simbolice Și, uite-așa, simți că trăiești, domnule Am moștenit o imagine complicată, plină de nuanțe, despre cît de sărac era „țăranul“, și tiganu roman Apoi, să ne-amintim, măcar în trecere, de perioada comunistă și de foamea sistematică. De umilința rațiilor de pe cartele și de cozile la care stăteam încolonați cu orele. Ieșim destul de șifonați din treaba asta.Mii, zeci de mii de papornițe pleacă spre Europa și la ora asta..carne și cîrnați la garniță, sarmale, piftie de toate felurile, tobă, caltaboș, jumări, galaxii de prăjituri și cozonaci, țuici și vinuri făcute acasă.Nu pentru că mulți dintre destinatarii acestor papornițe nu s-ar descurca cu mîncarea. Ci pentru că bucatele astea fac parte, mult mai mult decît am crede, din ființa noastră. Și nu e o chestiune care se judecă în termeni de bine sau rău. E, pur și simplu, ceva din noi.Avem senzația că recuperăm etape istorice, mîncînd.Mai bagi o țuică și se deschid iar ferestrele vieții adevărate.
