În concepția edilului, eu si frații mei nu ar fi trebuit să existăm, pentru că ai mei erau săraci și slab educați.
Ai mei s-au căsătorit acum 60 de ani. Aveau 20 de ani și erau săraci, așa că sărăcia tatei și cu cea a mamei au generat una și mai mare.Mama era a treia generație a robilor eliberați din Țigănești și Negrilești, iar tata făcea parte dintr-o familie care fusese deportată de regimul Antonescu. Pentru cei care i-au deportat familia, nu contase că bunicul din partea tatălui meu luptase în Primul Război Mondial și nici că, în 1942, era activ combatant pe frontul de est. Tot ceea ce conta era faptul că erau romi săraci lipiți, după ce casa și toată avuția le fusese distrusă de bombardamentele armatei americane. Așa că, parte dintre ei, inclusiv tata, au fost nevoiți sa cerșească pentru a supraviețui, lucru care le-a pecetluit soarta.La Bug au murit mulți. De foame și de frig, din cauza tifosului, ca urmare a violurilor sau a bătăilor primite de la bravii soldați români. Când s-au întors, cei care au supraviețuit au refuzat sa vorbească despre ce s-a întâmplat acolo. O făceau doar când unul dintre ei murea și după ce își anesteziau simțurile cu o cantitate destul de mare de alcool.