Mi-e milă de copiii noştri. Ai tăi, ai voştri, ai mei nenăscuţi încă. Mi-e milă pentru că vor creşte într-o lume turbată, o lume alterată şi periculoasă, plină de oameni prefăcuţi, obraznici, fără scrupule. Ei vor fi obligaţi întâi să înveţe să supravieţuiască, ca apoi să-şi permită luxul să trăiască. Vor creşte în timpurile astea tulburi, când poleiala şi sclipiciul ascund mizeria, când oamenii întind mâna nu ca să te ajute, ci ca să te lovească. O să audă că munca cinstită e pentru proşti şi şcoala pentru fraieri, că şmecher e doar ala care face bani grămadă, indiferent prin ce mijloace. O să li se inducă ideea că sexul e permis oricând şi cu oricine, şi că trupul e de vânzare.Nu mai există rânduială, nu mai există respect, nu mai există normalitate, există doar un haos periculos căruia îi spunem sofisticat „evoluţie”. Sub cuvinte frumoase ca „toleranţă”, „egalitate”„acceptare” ascundem vicii şi boli, păcate, orori şi orgii. Şi ne mai întrebăm de ce femeile din ziua de azi se chinuie aşa mult să rămână însărcinate. Poate pentru că micuţii pur şi simplu nu mai vor să se nască în lumea asta