Deja însă mă gîndesc cu oarecare îngrijorare la momentul cînd ni se va da voie să ieșim, căci e limpede că interdicțiile vor lua sfîrșit la un moment dat. Mă tem că atunci voi ezita să ies, dacă n-am neapărată nevoie. Dacă voi ieși, voi merge pe stradă cu fereală și și teamă, cu mască pe față, firește, evitînd autobuzele Căci – o știm cu toții – coronavirusul nu va fi dispărut la vară, ci va rămîne ascuns, la pîndă, gata să iasă din nou din cine știe ce cotlon și să se reverse peste noi
mă voi pupa cu amicii și amicele, poate că multă vreme nici mîna nu ne-o vom da. Voi privi cu suspiciune orice cafenea sau restaurant, preferîndu-le, desigur, la nevoie, pe cele cu mese afară
Pe scurt, nu mă voi simți în ordine scos din vizuină.
cum era și pe vremea cînd bîntuia coronavirusul.Vom scăpa poate chiar de coronavirusul nou, dar fobia de ieșit afară și de contacte fizice poate că ne va bîntui visele foarte multă vreme.