SCRISOAREA UNEI MAME RROME

 

Rasismul antirrom românesc contemporan este agresiv, termenului ”țigan” sau manifestarea acelor stereotipuri si in aceasta epidemiie cov 19 de gândire (arhicunoscute) de tipul: “Ţiganul e ţigan şi în ziua de Paşte”, “Ţiganul când a ajuns împărat, pe taică-su l-a spânzurat”, “Să stai cuminte, că vine ţiganul şi te fură”, “Nici răchita nu-i ca pomul, nici ţiganul nu-i ca omul”, “Nici răchita pom de bute, / Nici țiganul om de frunte”, “Țiganul până nu fură, nu se ține om”, etc. și tinde să scape de sub control, ajungându-se chiar la adevărate ziduri de segregare, pentru a separa comunitatea locală de ghetou/mahal
Etnia rromă este în mod consecvent recunoscută drept cea mai săracă şi mai vulnerabilă din România, cu si rasismul. Fenomene, ce atrag după sine traume interioare, cu efecte dezastruoase asupra libertății de gândire și de exprimare, (complexe de inferioritate, vânaţi, deportați, torturaţi şi omorâţi în lagărele de exterminare. ce aveti cu noii Romanilor rasismul este forma cea mai grosolană și cea mai primitivă de umilire a unei ființe. Teama mea cea mai aprigă a oricărei mame rrome o reprezintă ziua în care copilul ei plângând, îi va spune că la școală un alt copil l-a făcut țigan/țigancă/cioară, sau că a intrat în magazin să își cumpere biscuiți și a fost verificat ca nu cumva să fi furat Sunt o mamă rromă, dar ca mine sunt multe altele cu aceeași teamă comună-

Leave a Reply

Your email address will not be published.